Studii şi cercetări
Strategia de intervenție din cadrul proiectului a fost fundamentată pe expertiza națională (inclusiv din mediul universitar) şi internaţională (prin implicarea reprezentanților InterCultural Iceland), dar şi pe rezultatele obținute prin investigarea discriminării şi măsurilor anti-discriminare existente la nivel local, în U.A.T. din județul Vrancea.
Studiul privind implicarea autorităților locale în reducerea expunerii persoanelor defavorizate la contexte discriminatorii a presupus investigarea (prin intermediul unui chestionar) unui număr de 154 de reprezentanți ai autorităților publice locale din 8 U.A.T. din județul Vrancea.
Intensitatea manifestărilor discriminatorii în comunitate este percepută de reprezentanții autorităților locale ca fiind foarte redusă, marea majoritate a evaluărilor fiind mai mici decât valoarea teoretic neutră; nici un reprezentant al autorităților publice locale nu percepe intensitatea manifestărilor discriminatorii în comunitate ca fiind foarte mare.
Implicarea personală în combaterea discriminării în comunitate este evaluată într-o manieră moderat pozitivă, însă reprezentanții autorităților publice locale se implică mai ales în inițiative anti-discriminare propuse de alte persoane sau instituţii (măsuri stabilite prin legi sau alte acte normative, soluții implementate prin proiecte cu finanțare europeană, soluții propuse de alte instituţii sau ONG-uri) şi mai puțin în implementarea unor soluții originale, inovative, care să reflecte specificul comunității şi adaptate cerințelor comunității.
Studiul privind implicarea instituțiilor educaţionale în reducerea expunerii persoanelor defavorizate la contexte discriminatorii a presupus investigarea (prin intermediul unui chestionar) unui număr de 820 de cadre didactice din unități şcolare aflate în toate cele 15 U.A.T. din aria de implementare a proiectului (din județul Vrancea).
Intensitatea manifestărilor discriminatorii la adresa grupurilor minoritare în unitățile şcolare este percepută ca fiind redusă, mai puțin de 5% din cadrele didactice percepând un nivel ridicat al discriminării (evaluarea discriminării ca fiind foarte ridicată a fost complet absentă). Această modalitate specifică de evaluare pune sub semnul întrebării disponibilitatea cadrelor didactice (inclusiv din zonele în care populația romă este semnificativă) de a iniția activităţi specifice cu caracter anti-discriminatoriu şi de promovare a incluziunii sociale şi educaţionale, aceste activităţi fiind disonante cu evaluarea discriminării ca fiind redusă.
Intensitatea manifestărilor discriminatorii la adresa grupurilor minoritare este percepută ca fiind semnificativ mai redusă în comunitățile în care ponderea acestor grupuri minoritare este mai mare. Percepția intensității manifestărilor discriminatorii în unitatea şcolară diferă semnificativ de la o comunitate la alta, de la o şcoală la alta în aria de implementare a proiectului.
Implicarea personală în combaterea discriminării în unitatea şcolară este evaluată într-o manieră moderat pozitivă.
Activitatea cadrelor didactice este caracterizată de implicare, dar nu şi de inițiativă personală în organizarea şi implementarea unor acțiuni specifice de combatere a discriminării şi promovare a integrării sociale şi educaţionale a grupurilor minoritare. Profesorii se implică mai ales în inițiative anti-discriminare propuse de alte persoane sau instituţii (conducerea şcolii, I.S.J. sau M.E.C.T.S., soluții implementate prin proiecte cu finanțare europeană etc.) şi mai puțin în implementarea unor soluții originale, inovative, care să reflecte specificul grupului cu care lucrează cadrul didactic şi adaptat cerințelor acestui grup; cadrele didactice au dificultăți în a menționa exemple concrete de inițiative personale privind activităţi anti-discriminatorii inițiate de ele.
În opinia cadrelor didactice, pentru combaterea discriminării în unitățile şcolare, cele mai necesare măsuri ar fi crearea unor rețele de cooperare şi colaborare, respectiv dezvoltarea unor contexte de comunicare directă, informală între reprezentanții instituțiilor publice şi reprezentanții grupurilor dezavantajate, discriminate.
Studiul privind expunerea persoanelor defavorizate la contexte discriminatorii a presupus investigarea (prin intermediul unui chestionar) unui număr total de 1199 de reprezentanți ai minorității rome, 694 de copii şi 505 adulți, cu domiciliul în cele 15 U.A.T. de pe raza județului Vrancea în care populația romă este semnificativă.
Intensitatea manifestărilor discriminatorii, atât în comunitate cât şi în unitățile şcolare, este percepută de reprezentanţii grupurilor dezavantajate la un nivel moderat spre redus, atât în ceea ce privește evaluările realizate de copii, cât şi în ceea ce privește evaluările realizate de adulți.
Intensitatea manifestărilor discriminatorii la nivelul comunității este percepută ca fiind mai mare de către copii, care nu au experiența necesară pentru a-şi dezvolta strategiile de coping adecvate, iar discriminarea la nivelul comunității este percepută similar cu cea ce la nivelul unității şcolare.
Există o tendință de evaluare diferențiată a intensității discriminării în comunitate şi respectiv în unitatea şcolară de la o localitate la alta, însă nu este vizibilă o influență constantă care să fie prezentă şi la copii, şi la adulți, şi în evaluarea intensității discriminării în comunitate, şi în unitatea şcolară.
Evaluările realizate de copii tind să fie mai stabile şi mai generalizate, intensitatea manifestărilor discriminatorii în comunitate şi în unitatea şcolară fiind evaluate independent de gen sau vârstă, în timp ce în cazul adulților apare un element de specificitate: evaluarea intensității discriminării în comunitate este mai mare la femei, datorită discriminării multiple; efectele de vârstă şi nivel de școlarizare sunt nesemnificative şi în cazul adulților.
Gradul de implicare personală a membrilor grupurilor dezavantajate în combaterea discrimi-nării la nivelul comunității şi unității şcolare este surprinzător de redus, majoritatea respondenților realizând evaluări de nivel mediu sau mic.
Pentru copii, implicarea în combaterea discrimi-nării în unitatea şcolară este mai importantă decât implicarea în combaterea discriminării la nivelul comunității (școala fiind într-o mai mare măsură reprezentativă pentru copii/elevi), în timp ce pentru adulți ambele aspecte sunt la fel de importante.
Implicarea personală în combaterea discriminării la nivelul comunității este mai importantă pentru adulți decât pentru copii (aceștia având un potențial de acțiune şi posibilități de implicare mai ample), în timp ce implicarea în combaterea discriminării în şcoală este la fel de importantă pentru copii şi adulți.
În opinia reprezentanților grupurilor minoritare, cele mai puțin eficiente soluții de combatere a discriminării la nivelul comunității locale şi la nivelul instituțiilor educaţionale sunt: implicarea grupurilor minoritare în luarea deciziilor şi asumarea inițiativei locale a grupurilor minoritare.