Conform studiului „Economia socială şi comunitățile de romi – provocări şi oportunități” elaborat în cadrul proiectului „Economia socială ca soluție a dezvoltării comunităților Roma din România” implementat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, în ciuda politicilor şi programelor promovate, atât la nivel național cât şi la nivel european, excluziunea socială, marginalizarea şi discriminarea romilor este o realitate curentă, departe de a fi eliminată.
Conform aceleiași surse, Cercetarea EU-MIDIS desfășurată în 2008 în 7 țări ale Europei Centrale şi de Est a arătat că „în medie, unul din doi romi intervievați în cadrul EU-MIDIS a fost discriminat din cauza etniei sale în ultimele 12 luni”, ponderea persoanelor discriminate în ultimele 12 luni variind între un maximum de 64% în Cehia şi 25% în România. În România, cele mai frecvente situații de discriminare s-au înregistrat în cadrul serviciilor private (14%), în contactul cu personalul unităților de asistenţă medico-sanitară (11%) şi în momentul căutării unui loc de muncă sau la locul de muncă (9%). Totuși, raportul subliniază că „Sondajul EU-MIDIS arată faptul că discriminarea romilor este raportată într-o măsură nesemnificativă”. Incidentele de discriminare înregistrate oficial dezvăluie numai „vârful aisbergului” în ceea ce priveşte gradul real de discriminare a romilor.
Aceeaşi cercetare argumentează că: „percepția romilor din România cu privire la gradul de răspândire al discriminării (în România) bazată pe apartenenţa etnică arată că 42% dintre aceștia consideră acest fenomen ca fiind foarte sau destul de răspândit, în timp ce 36% spun că este destul de rar sau foarte rar şi doar 12% spun că nu există”.
În raportul prezidențial din 2009 „Riscuri şi inechități sociale în România” se arată că “Minoritatea romilor din România se confruntă cu două riscuri specifice – dintre care unul afectează întreaga populație, iar cel de-al doilea numai un segment. Pe de o parte, toţi romii se confruntă direct sau indirect cu discriminarea. Identitatea de rom/ţigan continuă să fie un stigmat. Pe de altă parte, un segment disproporționat de mare al populației rome trăiește la periferia societății contemporane – în special din punctul de vedere al participării în organizații, fie ca elev în copilărie, ca student în tinerețe, sau ca angajat în viața adultă”. Acest al doilea element este o sursă masivă de blocare sau de succes limitat a unor inițiative de economie socială din comunitățile de romi, în special atunci când proiectele nu sunt corelate cu măsuri active de prevenire a discriminării.
În privința relației cu autoritățile locale, Barometrul Incluziunii Romilor elaborat de Fundația pentru o Societate Deschisă (2007) arată că încrederea romilor este semnificativ mai scăzută decât cea a ne-romilor în instituţiile cu care intră în contact direct şi care, teoretic, sunt cele care mediază în primul rând pentru rezolvarea problemelor acestora. Doar 38% dintre romi spun că au încredere multă sau foarte multă în Primăria localității în care trăiesc (spre deosebire de 50% dintre toţi cetățenii care au aceeaşi opinie), 34% au încredere în Poliție (faţă de 44% la nivel național) şi numai 20% în organizații nonguvernamentale (comparat cu 27% în ansamblul populației). Romii apelează de trei ori mai des la asistenții sociali de la Primărie şi de două ori mai mult la sprijinul altor funcționari din Primărie decât ne-romii. De asemenea, romii interacționează mai des cu Poliția şi cu directorul sau profesorii şcolii. Aceste interacțiuni sunt în mare măsură determinate de dependența romilor de diverse forme de ajutor social, dar în același timp rezultatul lor determină felul în care respondenții privesc instituţiile publice. Încrederea în Primărie, în cazul romilor, crește la 50% în rândul celor care au apelat la funcționari sau asistenți sociali din Primărie şi au fost mulțumiți de felul în care li s-a răspuns solicitărilor, dar scade până la 22% pentru cei nemulțumiți.
În ceea ce priveşte participarea populației rome la educaţie, rezultatele analizei documentare „Sectorul incluziune socială şi combaterea sărăciei” realizată de FGB, Euzone si FDCS în cadrul unui proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin POAT 2007‐2013 arată că „Asigurarea accesului la educaţie pentru copiii cei mai săraci, de la vârste cât mai fragede, este esențială pentru ruperea cercului vicios al sărăciei şi pentru promovarea unei incluziuni sociale reale. În România, rata de înscriere la grădiniță a copiilor romi este cu 40% mai mică decât a populației majoritare. Doi din zece copii romi nu merg la şcoală, cel mai frecvent motiv invocat fiind cel legat de lipsa resurselor financiare. În plus, unul din șase părinți romi explică slaba participare şcolară a copiilor prin discriminarea etnică. Peste 80% dintre părinții de etnie romă afirmă că își doresc cel puţin educaţie secundară pentru copiii lor, însă mai mult de 75% dintre copiii romi nu termină 8 clase.
Școlile nu au strategii eficiente de prevenire a abandonului şcolar, acționând când deja este prea târziu. De asemenea, s‐a observat că în multe școli, în momentul în care crește ponderea copiilor romi, se produce un fenomen de segregare etnică (la nivel de clase sau de școli), însoțit de scăderea calității dotărilor materiale ale instituţiei în cauză.
Din punct de vedere statistic, la ultimul recensământ, în județul Vrancea, populația (auto-declarată) de etnie romă a fost de 11.916 persoane, reprezentând 3,7% din populația stabilă a județului.
Ponderea romilor este semnificativ mai mare dacă ne raportăm la cifrele oficiale privind populația şcolară; dintr-o situaţie a Inspectoratului Şcolar Județean Vrancea, reiese că în școlile din Vrancea învață în acest an 4.135 de elevi de etnie romă, adică aproximativ 10% dintre elevii județului.
Situația detaliată arată că cei mai mulți elevi declarați sunt la învățământul primar – 2.120, la învățământul gimnazial sunt 1.413, la învățământul preșcolar sunt 501, iar cei mai puțini sunt liceeni: numai 101. „Numărul lor în realitate este însă este mult mai mare, în județ fiind localități unde populația şcolară de etnie romă este majoritară”, apreciază ISJ, prin vocea inspectorului pentru minorități.
În ceea ce priveşte județul Vrancea, datele de la ultimul recensământ arată că în județ există 8 unități administrativ-teritoriale (U.A.T.) în care ponderea populației de etnie romă este de peste 5% din populație: municipiul Adjud (5,9%), orașul Mărășești (7,03%), Slobozia Bradului (70,39%), Tîmboiești (48,08%), Chiojdeni (25,45%), Homocea (8,02%), Ciorăști (6,83%), Sihlea (5,89%).
Analizând datele furnizate de instituţiile educaţionale, observăm că în județul Vrancea există şi UAT în care mai puţin de 5% din populație s-a declarat de etnie romă, dar instituţiile şcolare din zonă raportează o pondere semnificativă a elevilor de etnie romă: Pufești (3,59% declarați la recensământ), Vulturu (3,57%), Bordești (3,27%), Răcoasa (3,23%), Suraia (3,16%), Tulnici (2,26%), Măicănești (1,82%).
Despre autor