CRESC ÎN VRANCEA! Copiii remigraţi în Vrancea – sprijiniți, educați, consiliați!
Sistemul educaţional din România este confruntat în ultima perioadă cu un fenomen nou, destul de puţin cunoscut şi încă insuficient studiat de specialiștii în educaţie: reintegrarea psiho-educațională a copiilor remigraţi. Proiectul şi-a propus să răspundă prin activităţi inovative îmbinate cu metode psiho-pedagogice validate prin experiența didactică nevoilor specifice ale copiilor care se reîntorc în România, dar şi ale părinţilor şi specialiștilor care sunt implicați în activităţile de reinserţie socio-educațională a acestor copii.
Datele statistice disponibile relevă existenţa unui fenomen amplu de remigraţie a copiilor, însoțiți sau nu de părinți. Analiza națională a acestui fenomen realizată la mijlocul anului 2012 releva existenţa a mai mult de 20 000 de copii care s-au întors în România în perioada ianuarie 2008-mai 2012 doar din Italia şi Spania (cifre oficiale furnizate de Ministerul Educației Naționale), iar conform estimărilor specialiștilor care au realizat studiul, remigraţia din aceste 2 țări reprezintă doar 2/3 din numărul total al copiilor care se întorc acasă după o experiență negativă de migraţie (Luca, C., Foca, L., Gulei, A.-S., Brebuleţ, S.-D. (2012). Remigraţia copiilor români 2008-2012, Iaşi, Alternative Sociale).
Din informațiile oficiale disponibile (actualizate la data de 11.02.2014 de Inspectoratul Şcolar Județean Vrancea), la nivelul județului Vrancea erau la acel moment înmatriculați 740 de elevi care au revenit în România după o perioadă în care au fost școlarizați în străinătate (marea lor majoritate – 568 dintre ei – în Italia). Datele statistice argumentează o predominanță a copiilor comparativ cu adolescenții / tinerii – 595 dintre elevii remigraţi s-au reînmatriculat în ciclul gimnazial, în timp ce doar 145 de elevi de liceu s-au reîntors în România.
De asemenea, datele statistice furnizate de I.S.J. Vrancea subliniază o tendinţă de accelerare accentuată a fluxului remigrant la nivelul județului, în primele 5 luni ale anului şcolar 2013-2014 fiind reînmatriculați mai mulți elevi decât în oricare din anii școlari anteriori (210 elevi, comparativ cu 143 în 2012-2013, 150 în 2011-2012, 119 în 2010-2011 şi 118 în 2009-2010), argumentând astfel caracterul stringent al necesității intervenției.
Evaluarea psihologică a copiilor care se reîntorc în România după o perioadă de migraţie a relevat existenţa unor dificultăți psihologice, pedagogice, sociale şi chiar culturale în ceea ce priveşte reintegrarea socioeducaţională.
Studiul realizat în România în anul 2012 (Luca, C., Gulei, A, Foca, L., Brebuleţ, S.D. – „A Quantitative Study of the Re-Migration of Romanian Children”) arată că:
– problemele de readaptare şi reintegrare socială sunt recunoscute explicit de aproximativ 10% dintre copiii reîntorși în România;
– pentru 16-17% dintre copiii remigraţi, readaptarea este asociată cu stări afective negative moderate sau accentuate recunoscute ca atare de către aceștia (rușine, tristețe, teamă, sentiment de abandon, furie);
– între 10% şi 15% dintre copiii care se întorc în România prezintă un risc foarte mare de a dezvolta o anumită tulburare specifică din sfera dificultăților emoționale, comportamentale, de atenție sau relaționale; acești copii necesită o atenție deosebită din partea familiei dar şi asistenţă psihosocială şi sprijin specializat pentru readaptarea şcolară;
– alți 10%-15% dintre copiii care se întorc în România prezintă un risc mare de a dezvolta o tulburare specifică dintre cele menționate anterior; evoluția ulterioară şi adaptarea lor la cerințele sociale şi şcolare pot fi în mare măsură compromise în lipsa unei intervenții de specialitate care să mențină dezvoltarea lor în limitele normalității.
– majoritatea copiilor intervievați prezintă manifestări specifice unui nivel relativ ridicat al anxietăţii (copiii evită dialogul, nu își asumă inițierea discuției sau a unui nou subiect şi se limitează la răspunsuri cât mai scurte şi mai puţin detaliate la întrebările adresate direct, la solicitările explicite, evită contactul vizual şi prezintă diverse manifestări nonverbale asociate anxietăţii).
Același studiu evidențiază faptul că „atitudinea generală a părinţilor faţă de readaptarea copiilor în România este centrată pe reintegrarea şcolară şi pe sprijinul acordat copiilor pentru a face faţă cu randament optim sarcinilor de tip şcolar, fiind aproape complet neglijată reintegrarea socială, readaptarea culturală a copilului, acestea fiind considerate a se realiza de la sine” dar totuși este relevată „existenţa unui nivel ridicat al disponibilității parentale în privința manifestărilor suportive faţă de copii, părinții fiind în general dispuși să realizeze eforturile necesare pentru sprijinirea copilului în această perioadă dificilă, aceste eforturi fiind însă limitate de viziunea restrictivă asupra necesităților copilului”; aceste rezultate argumentează faptul că părinții copiilor remigraţi sunt dispuși să se implice direct în eforturile de reintegrare a copiilor, dar nu știu ce să facă, nu au informațiile, cunoștințele şi competențele necesare pentru a contribui semnificativ la reintegrarea socio-educațională a copiilor lor.
Conform studiului citat, consilierii școlari care au fost consultați în privința reintegrării socio-educaţionale a elevilor remigraţi accentuează faptul că este strict necesară „analiza științifică a efectelor psiho-sociale ale revenirii în România pentru copiii care au fost o perioadă plecați în străinătate, astfel încât cadrul teoretic care ghidează activitatea profesională a consilierilor școlari să fie unul clar precizat şi adecvat spațiului social şi cultural românesc, dar şi elaborarea unor metodologii clare de prevenire şi intervenție în cazul acestei categorii de copii, precum şi pentru formarea profesională a specialiștilor.”
Sintetizând, sistemul socio-educaţional din Vrancea se află în fața unei situații noi şi stringente: un număr din ce în ce mai mare de copii se reîntorc în România după o perioadă petrecută în străinătate, au dificultăți semnificative în reintegrarea socială şi educațională, iar părinții lor nu au cunoștințele şi abilitățile necesare pentru a-i sprijini eficient în acest demers de reintegrare, în timp ce specialiștii implicați direct în asistența psihopedagogică a acestor copii resimt nevoia unei metodologii de lucru validată științific şi eficientă empiric, dar şi a formării profesionale în acest domeniu.
Proiectul „CRESC în Vrancea! Copiii remigraţi în Vrancea – educați, sprijiniți, consiliați!” şi-a propus să răspundă acestor nevoi concrete prin măsuri specifice adresate tuturor celor trei categorii de actori sociali implicați în reintegrarea socio-educațională a copiilor remigraţi: copiii înșiși, părinții acestora şi specialiștii implicați direct în această activitate: cadre didactice, consilieri școlari, mediatori școlari, asistenți sociali.